Авария на разводном мосту

Ты слышал, отец, как мосты развелись, сейчас, слышал?

                                                                         Аж сердце болит.

Ведь это тот уголок, что иы ставили, вышел,

                                                                         Вот он и скрипит.

Схожу я на мост, а иначе всех жертв не измерить,

                                                                          А ты - к рычагу.

Коиу - то другому бы жизнь я свою не доверил -

                                                                            Тебе же - могу.

А то кто другой по незнанью рычаг сей отпустит

                                                                             И - нету меня.

Вставай за рубильник и это дыхание грусти

                                                                               Гони от себя.

Ближайший состав, ну как минимум,  должен

                                                                      пройти здесь

                                                                          Часа через три.

К тому ж черепаха быстрее ползет,  чем тот дизель,

                                                                                Успею уйти.

Остался отец, ожидая его возвращенья.

                                                                           И, как никогда, 

Вся внутринность ныла и не было больше сомненья,

                                                                           Что рядом беда.

Он знал на зубок, но листал расписанья страницы,

                                                                    Чтоб скорбь отошла.

И только подумал про рацию, что же молчишь ты?

                                                                              Как та - ожила.

В ней кто-то тревожно кричит и взволнованно дышит:

                                                                            - На нашем пути

Идет пассажирский вне графика. Слышно? Как слышно?

                                                                              Сведите мосты!

Кому-то, буть может, покажется, что здесь такого -

                                                                             Рычаг опустить,

Но он же стоял перед выбором сына родного

                                                                           Иль поезд спасти?

А скорый сигналит, осталось секундам дотикать -

                                                                               И тьма похорон.

И он как рванул на себя тот рычаг  с диким криком

                                                                                И выбежал вон.

Бежал он с надеждою сына увидеть, а видит -

                                                                             Лишь ужас один:

Меж двух половинок мостов окровавленный свитер,

                                                                          В котором был сын.

Опоры моста, да и те, содрогаясь, стонали,

                                                                                Скорбя глубоко,

Ну а из спасенных вагонов над ним насмехались,

                                                                                 Плевали в него.

И он протянул к проходящему поезду руки

                                                                                И горько стонал:

- Я ж сына отдал ради вас, вы слышите, люди?

                                                                              Я ж сына отдал!!!

Я сына отдал, а зачем, чтобы вы так зверели?

                                                                     Я ж спас вашу жизнь!!!

Ну а из спасенных вагонов лишь деньги летели

                                                                     Да критики - заткнись!

Давай-ка сейчас поразмыслим над этою темой

                                                                              Для пользы души.

Ну как, подскажи, поступить с пассажирами теми?

                                                                               Ну как, ну скажи?

Так знай же, душа, это ты из спасенных вагонов

                                                                                   смеялся, плевал.

Бог Сына отдал из любви к тебе, понял? Ты понял?

                                                                                  Бог Сына отдал!!!

И ныне Господь говорит, ты не смейся, не смейся

                                                                                 Над кровью Моей,

Не плюй ты в Нее, а слезами, слезами залейся,

                                                                             Раскайся перед, Ней. 

                                                                                                                              Славик Матковский

Ce este un prieten?

                                                            Motto: Ce este un prieten? Un suflet locuind în două trupuri

Aristotel

Într-adevăr, ce este un prieten?

De fapt fiecare persoană percepe prietenia în felul său. Prietenia nu se stuiază ca pe o ştinţă de bază, pentru ca să fie înţeleasă, ea este aşa cum este, trăită în cercul de prieteni.

       La întrebarea cheie fiecare va răspunde felurit, condiţionat din realitatea sa, dar are aceeaşi ideie comună, acea ideie care va reflecta prietenia aflată-n preajmă. Prietenia este un cadou excepţional. De unii, dar la natură (este greu de înţeles această afermaţie ”de la natură”). Cu siguranţă este un cadou de care ar trebui să ne ţinem cu ambele mîini pentru a bineficia de bucuria ei, de satisfacţia morală realizînd-o prin fapte între prieteni. 

    “Firea omului fuge de singurătate, caut todeauna un sprijin şi nu este altul mai mare de cît inima unui prieten bun.” 
Cicero

   Este corect! Şi nu în zadar mişună în popor expresia “prietenul la nevoie se cunoaste”. Oare ce o fi prietenia? Oare prietenia se arată prin aceea că ajută persoana căzută-n necaz, sau se mai arată prin aceea că şi în bucurie se simte necesitate de susţinire sau de laudă. De ce? Pentru ca să fie sigur că nu este invidiat de cel mai bun prieten, ce poate fi o cale de dezbinare, spre viitor.

   Dar, ce e de făcut cînd prietenul cel mai bun te scuipă, se şterge de tine de parcă ai fi o cîrpă? Uitînd de aceasta, ca un om cu o fire bună, mai bine ca un creştin (fiindcă suntem toţi creştini). Iertăm, mai oferim încă o ocazie spre schimbare, spre îmbunătăţirea situaţiei, spre menţinerea prieteniei care mult am aşteptat-o. Dar, nnu după multă vreme, suntem iaraşi nişte chîrpe. Cum de procedat? Iertînd, oferind o altă şansă, după mai multe şanse? De sigur! Consider că se merită de iertat. Dacă se va atrage atenţie, mai deosibită, în trecut, se va observa multe lucruri frumoase traite-n prietenie. Dacă atenţia va fi asupra faptelor care au dezbinat, atunci viitor nu va mai fi. Da la o nimica toată s-a format o ceartă, pentru nimic - în loc de oferit înţelegere şi înţelepciune, se alege mai mult supărarea, ura şi aroganţa, invidia şi împietrirea inimii ce stîrneşte o mîndrie enormă. Ţinînd cont că nimeni nu înţelege aşa cum înţelege prietenul cel mai bun, se merită de uitat. Atunci care e sensul prieteniei trăite, dacă ţinem cont de trecutul detastruos?

   Ce de făcut cînd prietenul eşuiază de mai multe ori, cînd îşi pune în faţă “eu-ul” său sau alte fapte oribile manifestate? Ar trebui de procedat în felul prietenului? Nici de cum? Astfel nu se va demonstra adevărul, ci mîndria de sine va stătea în faţa iertărei şi nu se va da dovadă de o persoană care tot timpul era în stare să ierte, o persoană înţeleaptă. Pur şi simplu automat se va forma, după mai multe căderi a prietenului în acelaşi gaură, un zid, nu de despărţire; ci de neîncredere. În acel moment căile se vor transforma în căi amicale (vorbesc de căderea prietenului de mai multe ori). Aceasta nu înseamnă lipsa oferirii iertării, ci din contra de iertat mereu; dar pentru a oferi prietenia va fi mult mai greu. Va fi excelent să se păstreze prietenia fără-n toarcere în trecut, ci continuînd cu paşi mărunţi de încredere.

“Prietenia adevărată iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge un frate.”                          (Proverbe 17:17)

Mă voi axa mai mult asupra Sfintei Scripturi, unde mulţi scriitori, filosofi chiar şi critici apelează, ca avînd nişte exemple practice. Unde se dau o sumedenie de experienţe în taina prieteniei. Şi de aceasta va depinde viitorul unei prietenii.

   “cum înveleşte undelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci  sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten” (Proverbe 27:9)

   Într-adevăr, foarte mult contează sfaturile unui prieten, nu cu scopul de a înfunda prietenul în necazurile pe care la are; dar să fie ridicat dintr-o stare decăzută, să-l mîngîe cu sinceritatea  şi adevăr. Conform afermaţiilor lui Solomon (consider cela mai înţelept din întreaga lume) “…dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” (Proverbe 27:9)

   Să nu uităm de prietenia dedicatp, ca şi a Domnului Isus Hristos, “nu este mai mare dragoste de cît sî-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Apostolul Ioan 15:13).

Ce este prietenia dedecată?

• dedicarea unui timp de calitate pentru a fi împreună

• împărtăşesc aceleaşi valori şi scopuri ale vieţii

• libertatea de a ajuta la corectarea dificienţilor de caracter

• implicarea personală în apărarea reputaţiei

• riscul transparenţei

• dedicarea receprocă însoţită de dragoste jertfitoare      

Aş spune că sunt nişte idei grozave, care cu siguranţă au fost aplicate în valoarea vieţii. Dar în Sfînta Scriptură sunt multe experienţe care ar putea să atingă orice inimă zdrobită sau fericită din urma prieteniei.

   Prietenia ar trebui de păstrat ca ceva valoros, unical sau de ce nu, miraculos, ci o realitate de care ar trebui să ne axăm, să putem dar, un accent deosebit. Chiar de jertfit pe noi înşine spre o prietenie dorită, mult aşteptată experimentat prin fapte de zi cu zi.

    “Atît timp cît iubim, noi slujim. Nici un om nu este nefolositor atîta timp cît este prietenul cuiva”

Robert Louis Stevenson                

Homosexualitatea dintr-o perspectiva “interesanta”

Eri am aflat o noutate care m-a şocat tare. Este un articol publicat in Ziarul de Iaşi “Homosexualitatea nu este un pacat” 

Noul lider al Bisericii episcopale din Statele Unite, episcopul Katharine Jefferts Schori, consideră că homosexualitatea nu este un păcat şi că homosexualii au fost creaţi de Dumnezeu pentru a iubi oamenii de acelasi sex cu ei. Jefferts Schori, episcop de Nevada, este prima femeie care a fost aleasă lider al Bisericii episcopale din Statele Unite, care numara 2,3 milioane de membri, filiala americană a cultului anglican. Schori va ocupa formal acest post la sfirsitul acestui an. În timpul unui interviu, Jefferts Schori a fost intrebată daca homosexualitatea este un pacat iar aceasta a raspuns: “Nu cred. Dumnezeu ne-a creat cu caracteristici diferite. Fiecare dintre noi vine pe aceasta lume cu o colectie diferită de lucruri care ne provoacă si cu o colectie de lucruri care ne ofera bucurii si ne permit sa binecuvantam lumea din jurul nostru”. “Unii oameni vin pe aceasta lume cu afecţiune pe care o revarsa asupra persoanelor de acelaşi sex cu ei, alţii vin cu afecţiune pentru persoane de sex diferit”, a adaugat Schori. Alegerea lui Jefferts Schori ca lider al Bisericii episcopale din Statele Unite a stîrnit dispute in sinul acestui rit religios deja macinat de conflicte, din cauza ca, in afara de Canada si Noua Zeelanda, in nici o alta tara nu sînt admise femei episcop. Problema homosexualitaţii a dus deja la divizarea bisericii in dioceze care tolereaza preoti homosexuali si in dioceze care se impotrivesc hirotonisirii acestora, si mulţi enoriaşi ameninţă ca vor parasi acest rit religios. Schori a mai fost intrebata daca poate sustine ideea tolerantei homosexualitatii cu pasaje din Biblie. Aceasta a declarat ca Biblia a fost scrisa intr-un context istoric diferit, de oameni care puneau diverse intrebari. “Biblia ne invaţa cum sa trăim ca fiinţe umane. Biblia nu ne invaţă ce fel de hrana să mincăm, ce fel de haine sa purtăm (…) Biblia ne invaţă cum să ii tratăm pe ceilalţi oameni şi, cu siguranţă, acesta este marele mesaj de la Iisus: sa-i acceptam pe cei neacceptati”, a spus Schori.

 Să vedem ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la asta

“Dacă un om se culcă cu um om cum se culcă cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor”  (Leviticul 20:13) 

Vă închipuiţi ce se îintimplă în lume. Deci să nu fim indifirenţi de lucru acesta ci să nu permitem unor oameni să atace şi să badjocorească pe Domnul nostru.

Comunicarea

Te-ai oprit să evaluezi impactul pe care îl ai cănd comunici? Un cuvănt chibzuit, încurajotor, un comentariu empatic, o privire plina de compasiune … sau un comentariu neglijent, o remarca dura ori un zambet sarcastic … ce comunica toate acestea celor apropiati tie? Cuvintele tale pot aduce viata sau moarte in inima altei persoane. cuvintele tale, impreuna cu atitudinile care le determina, fie ii vor zidi pe altii, fie ii vor darama, ii vor intari in Domnul sau le va slabi credinta.

“Moartea si viata sunt in puterea limbii; oricine o iubeste, ii va manca roadele (Proverbe 18:21)”

Ce este comunicarea?

Din nefericire, multe conversatii pot fi comparate cu un joc de tenis: doi jucatori stau la capetele opuse ale terenului si se pregatesc sa arunce mingea peste fileu in asa fel incat celalat sa aiba sanse minime ca s-o poata lovi si trimite inapoi. Scopul nu este sa faci ca mingea sa treaca de la unul la altul, ci sa lovesti mingea in asa fel incat sa previi un raspuns.

Conversatiile relationale bune pot fi mai bine asemanate cu un joc al “prinderii”. Ambii partenerii incearca sa arunce mingea spre celalalt in asa fel incat acesta sa poata fi prinsa si aruncata din nou spre celalalt. Scopul nu este sa castigi, ci sa faci ca mingea sa continue sa treaca de la unul la altul.

•  Comunicarea relationala satisfacatoare este un proces de interactiune verbala si nonverbala cu alte  persoane , in care sunt impartasite si intelese ginduri si sentimente - adica, receptorul comunicarii aude ce se spune si intelege ce vrea sa spuna emitatorul.   

- Comunicarea verbala   transmite ganduri si sentimente prin intermediul cuvintelor rostite - sunt alese atat cuvintele cat si tonul vocii

- Comunicarea nonverbala   exprima ganduri si sentimente fara cuvinte (prin expresiile fetei, pozitia trupului, gesturile mainilor, contact vizual direct sau indirect, ascultare rabdatroare sau nerabdatoare, atingire delicata sau dura, stilul disciplinei, folosirea banilor sau a cadourilor).

• Cuvantul ebraic dabar, care inseamna “cuvant”, este folosit in Vechiul Testament pentru a exprima conceptul de comunicare. Aceasta implica a vorbi despre o problema. Biblia, numita si Cuvintul Lui Dumnezeu, ne vorbeste despre Dumnezeu si este una din caile prin care Dumnezeu ne vorbeste despre chestiuni privitoare la viata. De asemenea, limbajul din Vechil Testament vorbeste despre puterea datatoare de viata a Cuvintului Lui Dumnezeu.                                                    “A trimis Cuvintul Sau si i-a tamaduit, si i-a scapat de groapa ”(Psalmul 107:20)
• In Vechil Testament, grecescul logos (cuvant) nu este doar “expresia unui gand, concept sau idee”, ci se refera si la numele unui obiect. In primul capitol din Evanghelia dupa Ioan, “Cuvant” (logos) inseamna Expresia divina, Hristos.                                                                  “Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” (Ioan 1:14)

Cum poti sa comunici cu ceilalti intr-un mod care sa fie placut Lui Dumnezeu

Pentru Dumnezeu cea mai placuta metoda de comunicare este aeea care Il reflecta pe Isus Hristos in tot spui si faci. Aceasta inseamna sa Il lasi pe Isus Hristos sa fie Domnul vietii tale … ingaduindu-l sa Isi reflecte cuvintele si faptele prin tine.

“Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multumire in inima voastra. Si orice faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Isus, si multumiti, prin el, lui Dumnezeu Tatal.” (Coloseni 3:16-17)

Cele “zece porunci” ale unei comunicari placute lui Dumnezeu

Biblia da multe invataturi in legatura cu cuvintele pe care le folosim cand comunicam cu alte persoane. Mai jos sunt prezentate zece porunci care reflecta principiile fundamentale ale comunicarii placute lui Dumnezeu.

1. Cuvintele tale sa fie adevarate.                                                                                                                     “Buzele mincinoase sunt urate Domnului, dar cei ce lucreaza cu adevar Ii sunt placuti”       (Proverbe 12:22)

2. Cuvintele tale sa fie placute lui Dumnezeu.                                                                                             “Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele, si cugetele inimii mele.” (Psalmul 19:14)

3. Cuvintele tale sa fie datatoare de viata.                                                                                                      “Moartea si viata sunt in puterea limbii.” (Proverbe 18:21)

4. Cuvintele tale sa incurajeze.                                                                                                                          “De aceea, mangaiati-va [incurajati-va] si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar.”                (1 Tesaloniceni 5:11)

5. Cuvintele tale sa fie placute.                                                                                                                           “Cuvintele unui intelept sunt placute, dar buzele nebunului ii aduc pieirea.” (Eclesiastul 10:12)

6. Cuvintele tale sa fie intelepte.                                                                                                                       “Pe buzele omului priceput se afla intelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fara minte.” (Proverbe 10:13)

7. Cuvintele tale sa fie putine.                                                                                                                           “Cine vorbeste mult nu se poate sa nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om chibzuit” (Proverbe 10:19)

8. Cuvintele tale sa fie spuse la timpul potrivit.                                                                                         “Omul are bucurie sa dea un raspuns cu gura lui,  si ce buna este o vorba spusa la vreme potrivita!” (Proverbe 15:23)

9. Cuvintele tale sa fie o invistitie.                                                                                                                 “Prin rodul gurii te saturi de bunatati tot atat de sigur cat esti rasplatit dupa lucrul manilor tale.” (Proverbe 12:14)

10. Cuvintele tale sa fie pline de dragoste.                                                                                                        “Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.” (1 Corinteni 13:1)                                                                                        “Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.” (Exod 20:16)

In acest articol am dorit sa va arat cum trebuie sa fie comunicare noastra ca sa fie Lui Dumnezeu

Vezi acest articol

Ce este muzica crestina?

aici este un video in care este despre muzica importanta ei, si “Ce este muzica crestina”

“Muzica crestina este acea muzica in care textul, muzica cintaretii, interpretarea sunt conforme cu chipul Lui Cristos”

Insemnatatea Sesiunii “Doctrinele Bibliei”

Buna la toti!

Astazi am finisat sesiunea Evrei “Doctrinile Bibliei”. Am stiut ca degraba la Biserica Sfinta Treime se va petrece sesiunea Evrei, de ea am aflat aproximativ cu 2 saptamine inainte. La aceasta sesiune ma motivat  sa merg sora mea. Din Biserica noastra s-a format o sechipa de tineri ca am plecat la aceasta sesiune. Vreau sa va spun ca in timplu acestor 2 saptamini noi am studiat cartea Evrei in care sunt foarte multe lucruri minunate si importante pentru viata noastra, din ea am inteles cum sa facut Isus Mare Preot si ce insemnatate asta a avut pentru noi. Studiind mai aprofundat Cartea Evrei acuma pot mai usor sa opresc iereziile care vin de la oameni cu privire la Domnul nostru Isus Hristos Si Dumnizeirea Lui. Vreau ca permanent sa-mi atintesc privirele  la Apostolul si Marele Preot al minturisirii noastre. Vreau sa indemn si voi daca aveti posibilitate si daca dispuneti de timp studiati Cartea Evrei este o carte minunata. 

Descrierea cărţii “Iosua”

Buna la toţi cei ce vizitaţi blogul meu!!!

Metoda de studiu inductiv este foarte eficienta. Nu am studiat multe carti dar acesta metoda imi place mult fiindca descoperi adevarurile si gasim raspunsuri la intrebari pe care le-am avut.

Vreau să prezint o carte înteresantă din cadrul Istitului Biblic Precepts Ministres care este cartea “Iosua”  Carte aceasta este despre aceea cum poti tu devini un bun lider si conducator. In carte sunt redate foarte multe princii din care poti invata cum sa devii un conducator si lider bun. In cartea acesta vedem ca Iosua a fost un conducator al poporului Israel.

Cartea este alcatuita din sapte lectii, fiecare lectie te va ajuta sa vezi aceste princii. Pe parcursul a acestor lectii vei vedea cum Dumnezeu conduce poporul Israel un popor iubit in conduce in tara fagaduita.

Dupa studierea a acestei carti viata mea sa schimbat, am invatat multe principii de lider. Daca vrei si tu sa inveti aceste principii de sftui ca sa procuri aceasta carte pentru a o studia. O poti gasi  la biblioteca Centrului Creştin “Sfînta Treime”, bld. Dacia 13 (vizavi de 1000 marunţişuri), sau tel. (022)282012 Mazur Ruslan; www.precept.md unde poţi avea informaţia necesară. 

Rolul ingerilor in aparitia Islamului

Cine sunt ingerii? “Oare nu sunt toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mintuirea” (Evrei 1:14). Ingerii sunt acei mesageri apti sa transmita mesajul Domnului catre persoana aleasa si pentru indeplinirea scopul Domnului. La fel si in Islam ingerii jucau rolul mesajerilor, cum de exemplu ingerul Gabriel se arata lui Mohamed, stim bine ca crestenismul a stat la baza islamului aparut in sec. al VII-lea. Confor Islamului, Ingerii sunt creati de Alah din lumina; pe cind in crestinism “Din vinturi face ingeri ai Lui Dumnezeu; si dintr-o flacara de foc, pe slujitorii ai Lui”. (Evrei 1:7). Conform Sfintei Scripturi suntem avertezati de Apostolul Pavel, ca crestini, in 2 Corinteni 11:13-15 sa nu ne lasam mintiti de propovaduirea unei altei Evanghelii, caci chiar si Satana poate sa se prefaca intr-un inger de lumina, si omul este destul de flexibel asupra feluritor erezii lumesti aduse pentru ca sa dezbine adevarata credinta in Dumnezeu. Din cauza necunoştinţei acestui cuvînt preţios al Apostolului Pavel a apărut la fondarea feluritelor religii mai bine zis si Islamul. Prin acestă revelaţie, care cu siguranţă, potrivit Bibliei, nu este de la Dumnzeu, a dus la o luptă de idei de nivel politic, teologic şi cultura care durează pînă în ziua de azi.
Pericolul cel mai mare este că această relegie şi această învăţătură religioasă are cea mai mare creştere din lume în ce priveşte urmaşii ei, ajungînd să aibă o răspîndire şocantă chiar în unele state ca Germania, Marea Britanie, Franţa, SUA, care se pretind a fi leagănul creştinismului.

Deci sa studiei bine Cuvintul Lui Dumnezeu si sa staruim in El ca sa putem intari bine credinta noastra si sa nu ne speriem daca va veni la noi cineva cu o alta Evanghelie (ca de exemplu: musulmanii, martorii lui Iehova etc.) in afara de aceea care a fost vestita de Domnul Isus Hristos.

“Monoloagele Vaginului”. Imoralitate sau Moralitate

Din ultimul timp in Republica Moldova a avut o crestere masiva a operelor artistice. Ceea ce presupune o ascendentare a culturii societatii. E normal de privit un teatru ce are la baza o oglindire a lucrurilor minore intilnite in societate, precum se apreciaza in Occident. Stim bine ca teatrul s-a dezvoltat cu multe secole in urma, ca de exemplu Grecia antica, unde oamenii priveau, admirau spectacole ca pe o viata reala. In perioada data ne intilnim cu acelasi lucru, unde in Grecia spectacolele erau spre zidirea, inbunatatirea culturii, pe cind astazi se produce un amalgam de vicii necuviincioase oferindu-le societatii o confundare a lucrurilor ce tin de Divinitate si de lucrurile amorale. Poate am fost crud c-am unificat teatrul, ce tine de cultura cu imoralitatea. Dar este real! Conform anunturilor care sunt afisate prin tot orasul in incinta Filarmonii nationale va avea loc spectacolul in cinstea “Monologurile Vaginului” , finansat de organizatia Gender-DocM.

Din cite am aflat, autorul este Eve Ensler care a luat viata femeii asa cum e era de fapt, necenzurata si netrecuta prin filtrul stereotipurilor. Aici se spune cu voce tare despre conditia femeii dintotdeauna: prejudicatile cu care porneste-n viata, abuzurile la care a fost supusa de-a lungul copilariei/adolescentei, experientele hetero/homosexuale din prima tinerete, violurile, nastirile, mitocania/delicatetea barbatilor, etc. Piesa te prinde prin alternarile ei usoare de la un umor sarcastic, ba chiar spumos, la un tragism revoltator si dureros, exact cum ii sta bine unui roman pseudo-modernist. Conform acestei informatii redate mai sus, Eve ofera protectia persoanelor minore: abuzate sexual, experiente hetero si homosexuale. Dar nu ia in consideratia opinia publica referitor la oferirea viciilor imorale in mod public ascunzindu-se dupa cultura (teatru). Publicul considera ca acest spectacol este ceva oribel si nu stiu cum sa-si expune pozitia persoanei in conformitate cu denumirea spectacolui si mai ales afermatiile lor ca “God loves vaginas” adica “Dumnezeu iubeste vaginele” dupa aceasta afermatie am impresia ca avem un Dumnezeu imoral, ceea ce nu este corect. Oare Dumnezeu iubeste pe om in sine ca trup, ratiune, sau iubeste sufletul nostru? Acest autor al spectacolui ofera oamenilor felurite exemple bazate pe istoria vietii persoanelor amorale hartuite de homosexualitate, lezdenianism, violarea, prostitutia care “da nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, care nu au Duhul” (Sfinta Scriptura, Iuda 1:20) Nu consider ca sub asa exemple se poate de facut un spectacol la nivel cultural lovindu-L pe Dumnezeu facindu-L deacord cu exemplele amorale redate de mai sus. Draga cititor, citeste cu atentie un pasaj din spectacolul dat “Sa incepem de la acest cuvint: vagin. Suna mai degraba ca o boala molipsitoare, sau ca un istrument medical. “Repede, sora, adu-mi vaginul.” “Vaginul” “Vaginul” Nu conteaza de cite ori il spui, tot nu suna ca un cuvint pe care ai vrea sa-l rostesti. E un cuvint complet ridicol si nu-i deloc sexy. Poti sa-l folosesti in timp ce faci sex, incercind sa fii “politically correct”?! “Draga, n-ai vrea tu sa-mi mingii vaginul?”Moartea pasiunii. Subita.” Oare aceasta este oglindirea culturii teatrale? Sau ar trebuie sa ne asemanam cu care-va teatre accidentale unde sunt reprezintate multe scene erotice. Poate si Lui Dumnezeu aceasta Ii place? Va spun sincer ca din urma tipurilor date de acest spectacol va fi un pas spre o degradare mare a societatii. Cu care tipuri de spectacole vom cadea de acord cu legalizarea multor fenomene imorale. Sa stii draga cititor am vrut sa-ti redau starea mea indijnata, aflind continutul acestui spectacol, si sa te indemn sa ei o decizie. Pentru ca aceasta Dumnezeu ne-a lasat: dreptul de a lua decizia, decizia corecta. Deci “in vremea care mai ramine de trait in trup, sa nu mai traiasca dupa poftel oamenilor, ci dupa voia Lui Dumnezeu” - consider ca asta ar fi o decizie corecta.